Nu se mai face ziua pe pămînt,
E numai noapte fără lecuire
Și nu mai poate omul să respire
Că oasele în trup la el s-a frînt.
Și e atîta doliu-n calendar
Si e atîta moarte peste lume,
Poeților le-apar numai postume
Și zorii zilei nici nu mai apar.
Acum par toate păsările corbi,
Acum culorile nu mai există
E atîta unanimă noapte tristă,
Că nici nu știu dacă nu sîntem orbi.
Și,totuși,cît ni-i dat a viețui,
Cu tote generatiile treze,
Noi vom rămîne toți la metereze
În așteptarea zorilor de zi.
3-4 ianuarie 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează