Tot mai adânc, Mamă, suspină,
Cum în tăceri un dalb izvor,
Purtata mea Limbă Română
Prin lacrimă, Doină şi Dor –
O văd sub faldurile negre
Încinsă lacrimă de Prut
Prin sentimente neintegre,
Arse prin amfore de lut.
Şi o aud cărând în spate
Pământu-n boabele de grâu,
Scăldate-n zori de libertate,
Cum şezători în furci la brâu,
O-ntâmpin casă părintească –
Pridvor al sângelui de neam,
Îi ung rănile, să crească
Iubire-n suflet gram cu gram,
Şi lăsăm inima să-nscrie
Prin semnul Crucii legământ –
Că-i leagănul de veşnicie
Vieţii noastre pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează