Fiu-su îi vânduse casa.
Fårå voia lui
- Ce så mai stea ål båtrân singur aici?
L-a luat la el, la Craiova.
Ei, bietul om, så fi stat douå såptåmâni,
Acolo la oraș...
Ședea mai mult la fereastrå, se tot uita dupå mașini, pânå amețea...
Lume trecea multå pe stradå,
Da' nu era lumea lui.
La urmå, a împrumutat zece lei de la un vecin
Și s-a dus înapoi în sat.
...................................................
Și acum uncheșul cåzuse la pat.
Femeia îl îngrijea, såraca de ea.
Ce mai råcise, ce mai era el båtrân,
Se adunaserå scalele... Degeaba îl trågea ea cu gaz...
Poate cå råcise și de la sacii åia cu sare...
Sarea trage... Bagå un reumatism în tine, când
E toamnå și plouå întruna și tu dacå dormi pe saci cu sare...
- Nu se mai face bine åsta, må,
Dacå a dormit pe Ocnele mari!
Și ploaia e bunå la umezealå, hå, hå".
- E, nu i-a plåcut la bloc!
De ce-a fugit de la Oraș?
- Omul a venit la casa lui... la strânsurå,
Dar dacå n-a avut noroc...
Mor! Mor! Aprinde-mi lamba!
Struța i-a aprins lampa,
A pus-o în cui, în perete, lângå el
Și s-a dus så cheme și ea pe cineva,
Så-i ținå lumânarea.
- Hai cå omul åla, ozâcå moare
Nu știu ce face.
Pânå s-a duce pe la unul și la altul,
Cå era noapte, l-a gåsit rece, cu lampa pe piept.
Cum o fi fåcut de-a luat lampa din cui?
Era cu mâna încleștatå pe lampå.
Lampa ardea.
S-a mirat și milițianul.
(din volumul La Lilieci)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează