Bătrânica chircită se simți foarte bucuroasă văzând acel copil frumos, căruia fiecare îi făcea jucării și căruia toți voiau să placă, această făptură drăguță și fragilă ca și ea, ca bătrânica, și ca și ea, fără dinți și fără păr. Și se apropie de el, dorind să-i zâmbească și să-i facă gesturi plăcute, dar, copilul înspăimântat se zbătea sub mângâierile bietei femei decrepite și umplea casa cu țipetele lui.
Atunci, bătrâna se retrase în eterna ei singurătate și plângea într-un colț, zicându-și:
- Ah, pentru noi nefericitele bătrâne, a trecut vârsta când plăceam chiar și celor inocenți: și acum noi producem repulsie chiar și copilașilor pe care vrem să-i iubim.
traducere Crăciun Steluța
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează