Ochii tăi sunt patria fulgerului și a lacrimii,
tăcere care vorbește,
furtuni fără vânt, mare fără valuri,
păsări încarcerate, sălbăticiuni aurii și amorțite,
topazuri impure ca adevărul,
toamnă în luminișul poienii unde cântă lumina pe umărul unui arbore și unde toate frunzele
sunt păsări,
plajă pe care dimineața o găsește constelată de ochi,
coș cu fructe de foc,
minciună care se hrănește,
oglinzi ale acestei lumi, porți de dincolo,
pulsație calmă a mării la amiază,
absolut care clipește,
pustietate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează