Am fost să văd pe Domnul bătut de viu pe cruce
Singur în câmp cu corbii şi-a cerului răşină
Uitându-se la soare cum sângerat se duce,
Cu care se simţise de-un fel şi-o rădăcină.
Şi soarele se duce. În zări un şir de care
În pulberea fierbinte plângea din roţi şi osii,
Iar pui de corbi cu pliscul deschis pentru mâncare
Săreau în jurul mumii prin spinărìi şi bozii.
Opaiţele nopţii s-aprind la mii de poştii,
Din ţări în ţări de stele, din ce în ce mai sus,
Din fundul Mării Moarte până-n văpaia Cloştii
Nu-i nimenea nemernic şi singur ca Isus.
Ne-am aşteptat un înger să-aducă-ne isop,
Am aşteptat din ceruri un semn, o-mbărbătare,
De vreme ce-nţeleptul a fost trimis cu scop,
Să moară printre oameni vândut prin sărutare.
Şi se făcu-ntuneric, tăcere şi răcoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează