Și azi mai sună în urechi
La cei ce au rămas în viață
Multiple lovituri de roți
În șine ce iau dus departe.
Vagoane triste de marfar
Cu moldoveni treziți în noapte
De un regim cumplit, barbar
Fără de milă și dreptate.
Iau dus departe de ai lor,
Prin reci Siberii înghețate,
Și doar credința-n Dumnezeu
Le-a dat puterea să renască.
Familii despărțite-n veci,
Copii, bătrâni, femei, bărbați,
Sub automate duși convoi
Jertfiți la greu și la nevoi.
Cu îngeri păzitori din cer
Cu dor, puțini sau mai întors,
Și azi ei uneori tresar
În nopți cu vise de coșmar.
Vrem să rămână în trecut
Acele vremuri tulburate
Iar Cerul să ne poarte scut
Spre fericire și dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează