Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Și-i plin cu lacrimi și cu apă vie,
Potirul florii e o-mpărăție.
Când răii mă defaimă și mă-njură
Și-n clocot de mânie ura-și varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Și-mi primenește sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat de neputință,
Din când în când din cer coboar-un înger
Și sufletul mi-l umple cu credință;
M-apropii tot mai mult de biruință.
Mă plouă-n taină razele de soare,
Iisus m-adapă-n veci cu Apa Vie,
Grăuntele zvârlit în groapă-nvie
Cu haina îmbrăcat, de sărbătoare,
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează