Iar nu mai suntem noi înşine,
Nu mai ştim de unde începem şi unde
Ne sfârşim, în spaţiul dat,
Rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
Existând în noi, anume,
Numai jumătăţile-n mişcare,
Cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
Numai în sprâncene, numai în bărbie,
Numai în braţul întins şi atât,
Restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscrişi într-un cerc,
Și nu mai ştim de unde începem şi unde
Ne sfârşim, în spaţiul dat,
Rezemat pe coloana acestor secunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează