Cântec pentru tata - Nicolae Sabău

Era-n vreme de război,
Și-o plecat și tata,
Într-o miercure sau joi,
Nu știu bine data.

Eu eram cât un pitic,
Dând cu capul în masă,
Singurul barbat voinic,
De la noi din casă.

Când la școală am plecat,
Întrebând de tata,
Ochii mamei au vărsat,
Lacrimi cu găleata.

Am rămas și eu plângând,
Aplecat pe-o carte,
Mă-tâlneam cu tatăl meu,
Venind de departe.

Mai apoi în sat la noi,
So aflat că tata,
O cazut cu alți eroi,
Apărându-și vatra.

Și de-atunci la monument,
Când se face apelulu,
Pentru tata strig prezent,
Și sărut drapelul!

Pentru tata strig prezent,
Și sărut drapelul!