„Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine". (Lucian Blaga)
23 dec. 2018
Tămâie și fulgi - Lucian Blaga
Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereţi.
Şi trupul moale ca de in curat.
Și părul ţi l-ai uns peste-o cădelniţă-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroşi la fel c-un patrafir.
Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi şi graşi îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
și fulgi de-aramă azvârliţi din cer
par clopoţeii atârnaţi
de gâtul paşilor de cai pe drum.
Ciobani întârziaţi pe uliţi simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie şi de in
curat.
Curat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează