Cântece simple: Mărior III - Benjamin Fondane

Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.

Ciori au bătut văzduhul ca nişte cuie şi-mi
place-n urechi tăcerea cum scârţâie...
pesemne, iar au pornit, în uliţi, căruţele cu lemne.

Amurg. De-ar bate-n uşă deodată, cineva,
Desigur că i-aş spune: intră! Și ar intra.
Tăcerea-n noi şi-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduţ, de samovare.

N-ai întreba nimica şi-ai aştepta răspuns -
ți-aş spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ţi-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ţi-aş spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi şi grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Şi mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deştept, de-atâtea ori!...
- am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aş fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescut sub frunză.