Ce departe mai eşti, ce departe mai sunt,
Între noi zgribulit tremură ploi,
Aşteptări ce prefac
Prezentul din tine, trecutul din noi,
Ce departe mai sunt acei plopi care-au ars,
Când treceam printre ei gând cu gând, pas cu pas,
Ce urâtă vei fi într-o zi, - ca şi eu
Nedormit, neiubit, preschimbat doar în zeu,
Un război nesfârşit între noi a făcut
Victime slabe, copii ce nu sunt,
Dar vei fi chiar iertată, de vei şti să iubeşti
Măcar pentru-o clipă acele poveşti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează