Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară...de iubire-ntâia oară cânt,
la scandal renunț întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc
la femei și vodcă dam năvală
nu-mi mai place azi să beau, să joc,
să-mi pierd viața fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut
să-ți văd ochii plini de tot înaltul
ca uitând întregul tău trecut
tu să nu mai poți pleca la altul.
Tu - mers gingaș, tu surâsul meu,
dac-ai ști, cu inima-i pustie,
cum poate iubi un derbedeu
și cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aș uita pe veci
n-aș mai ști nici viersul ce înseamnă
de-aș atinge-aceste brațe reci
și-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veșnic te-aș urma pe-acest pământ
depărtarea mi-ar părea ușoară...
de iubire-ntâia oară cânt
la scandal renunț întâia oară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează