Trupeșă deși copil
Toată curbe îmbinate,
Genele-nchid tremurate
Pe desenul tău subtil.
Te-aș asemui, nebună
Cum te văd, cu plinul glob
Peste care cade zob
Când de soare, când de lună.
Brâu bogat lucind ca pana
Cu agate și smaralde -
Malta, Cipru-n ape calde -
Mijlocu-ți, Mediterana.
Cârlionții peste salbe
De la tâmple-n râs de soare
Când se zbat par călătoare
Ghețuri din fiorduri albe.
Iară șoldul, cum ești scundă,
Împlinitu-s-a precum
Vasele-ocolesc în drum
Coasta Africii, rotundă.
Și piciorușele albe se scurg
Ca râuri spre sudul sidefat
Sub îmbinarea cărora se zbat
Eternele timpuri ce curg.
(Poezie din volumul „Omul descompus” - prima ediție - 1925)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează