Asta nu-i lumină, ci mirare de lună.
N-avem ştiri
Despre ce vede ea pe pământ,
De nu se mai desmiră
Decât târziu, apunând.
Dar tu vino să te miri cu mine,
Să ne fim miri,
Fără păstrare de sine,
Vechi în iubiri
Și de mirare tineri,
Să fim de mirul lunii
Cu sprâncene de mir!
Şi poate că mirând-o mai tare,
Văzându-ne îmbrăcați în miri,
Alergând în voaluri şi-n pantofi subțiri
Printre silozuri cu ziduri de-nchisoare,
Se va face dinspre lună mirare, ca ziua,
Din noi o să cadă umbra sub rază,
Și, uşori, ca să-i întoarcem mirarea,
Vom sui spre luna din amiază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează