Afară-i vânt și-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca zarea și ca dorul
Și cum e jalea de amar.
El însă-mi toarnă în neștire
Un vin adânc cu umbre lungi.
- Bea! Dulce-i ca o amintire
Pe care-o chemi când o alungi.
Ulcioru-i gol și-afară vântul...
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca bezna, ca mormântul
Și cum e moartea de amar.
Hangiul însă-mi pune-n față
Un vin însângerat de vremi.
- Bea! Este dulce ca o viață
Pe care-o ierți când o blestemi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează