În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
zăpezi şi flori plăpânde din livadă,
dar florile-ncepură a cădea
și în april nu mai găseşti zăpadă.
În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus:
privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi şi când eu vin, te-ai dus;
dulceața de-a iubi, înşelătoare.
Cum suflă pe sub uşă vânt de ghiaţă,
lugubra-i spaimă, moartea şi-o gemu;
mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viaţă
morminte, flori care-au căzut, şi tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează