„Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine". (Lucian Blaga)
29 dec. 2018
Miraj de iarnă - A. E. Baconsky
Aicea totul seamănă cu tine
sau poate eu asemănări îți caut;
flori de ninsoare mari, diamantine,
suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii înalți și copleșiți de nea
par crini enormi acoperiți de floare -
cu dorul meu de pretutindenea
te caut ca o plantă suitoare.
În șarpele de fum ce suie lin
făptura ta subțire se mlădie,
vântul de nord în fulgii care vin
te spulberă, te-adoarme și te-nvie.
Cețuri târzii - flori de ninsoare, flori
tresar și se-nfioară omenește,
și parcă însăși noaptea uneori
cu ochii tăi de-aproape mă privește.
O, ceas de taină - clipele dispar,
e numai gândul meu umblând aiurea.
Și neaua cu sclipiri de nenufar
trecând prin mine, bântuie pădurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte...
din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
topește-n jur imensele zăpezi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează