Aici e locul meu, aici e bine.
Când nu mai am acasă ce să sper,
Aici găsesc ţărână, apă, cer:
Aici penaţii Romei sunt cu mine.
Pe-această limbă de pământ şi ger
Spre care valul ca un şarpe vine
Citesc pe boltă litere divine,
Dar îndurare nimănui nu cer.
Zadarnic spumegi, veninoasă mare,
Din valurile-ţi negre şi amare!
Eu stau nebiruit în faţa ta.
Şi mii de ani, în zarea arămie,
Poeți însinguraţi asemeni mie
Sfidându-te cu lira vor cânta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează