Nu cheltui tristeţea prea curând
Și nu te sătura de suferinţă,
Nu mai petrece zilele plângând,
Că o să ai, de toate, trebuinţă.
Păstrează ochii tăi împărăteşti
Pentru durerea care o să vină,
Nu te grăbi, iubito, să boceşti
Cât, încă, avem dreptul la lumină.
Oricum, tot va veni o noapte rea,
E fără sens a o trăi din vreme,
Nu-i bine să cobeşti, iubita mea,
Căci lacrimile lacrimi ştiu să cheme.
Antrenamentul nu e necesar,
Tristețea e o muzică spontană
Și a o provoca e imprudent
Pe drumul dintre rană şi icoană.
Şi, totuşi, tu ar trebui să ştii
Această veste dintre rău şi bine
Că te iubesc de noapte şi de zi,
Și-n somn, şi-n moarte, nu pot fără tine.
Aşa că lasă nopţile din gând
Și nu râvni un vesel loc în turmă,
Nu cheltui tristeţea prea curând,
Păstreaz-o pentru clipa mea din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează