Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate pe sub pleoape.Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?
Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e...
Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut.
Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează