Era o sfântă fără sfânt,
fără credință, fără casă,
avea doar inimă și gând
și-o fustă verde, de mătasă.
Cu iastragal și iacint
venea la fiece mireasă,
ea, mica sfântă fără sfànt,
fără credință, fără casă.
Și ne-am adus aminte când
în toamnă negura se lasă,
cum lângă noi, de noi visând
că nu ne vede și nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.
fără credință, fără casă,
avea doar inimă și gând
și-o fustă verde, de mătasă.
Cu iastragal și iacint
venea la fiece mireasă,
ea, mica sfântă fără sfànt,
fără credință, fără casă.
Și ne-am adus aminte când
în toamnă negura se lasă,
cum lângă noi, de noi visând
că nu ne vede și nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează