Cine a bătut în noapte lucitoare cuie
să-și prindă haina plină de lumină?
Pe apa morții către sursa lină
viori cu gâturi ridicate scrie.
Bună dimineața în struna ta - Cine poate înțelege
călătoria cu valuri la subțioară?
Ce lege neștiută va culege
struna ușoară?
Nu vine... nimeni nu mai pleacă
și-n așteptare, meșterul tâmplar,
din cercuri de tulpină, mai cioplește-oleacă
pentru auz, un propaspăt mădular.
Ceva cum e antena de albină ori furnică
prin care cugetul de-a dreptul să pătrundă
cu vântul, sparte la muchii, se despică
miezul, să apară tânăr fremătător de undă.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamnă- vară timp nedefinit,
marele - voinicul-contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinși din lumea-ntreagă,
o stea pătată, cu pământuri rare, moi,
face podoabă cu vechi locuri din vetre de la noi,
să înflorească pânze, corabia dezleagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează