Te-am aşteptat la locul de-ntâlnire
Senin şi calm, ba chiar cu voioşie.
Domnea o pace în întreaga fire,
Iar soarele pornise spre chindie.
Te-am aşteptat în suflet cu speranţa
Că nu profiţi de-o posibilitate
Să-mi strici şi armonia şi-ambianţa
Cu lipsa ta de punctualitate.
Dar timpul se scurgea, ca şi-altă dată,
Nesimţitor la chinuri indigene...
Te-am aşteptat cu fruntea-ntunecată,
În faţa anacronicei dughene.
Te-am aştepta cuprins de disperare,
Privind în lungul străzii prost pavate.
Simţeam o amorţeală în picioare
Şi-o doză de irascibilitate.
Aş fi plecat! Dar nu, şi ştii prea bine
De ce-am rămas acolo ţintuit,
Căci nu puteam să plec decât cu tine
De la servici... tramvai afurisit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează