Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
ca două fragede fierbinţi statui
să fim întâia clasica pereche
a omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât ne întreabă valul
ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
ceva-ntre rugăciune şi blestem.
Ca un barbar ce ţine o tanagră
așa suntem pe-acest nisip noi doi
și stelele ce cad în Marea Neagră
ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim hipnotizaţi de lună
cutreierați de-al vaselor tangaj
și să ne viscolească împreună
ninsorile de sare pe obraji.
Să ne iubim, păgâna mea atee
iubito, marea seamănă cu noi
suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
chemați să-nceapă lumea de la doi.
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
pe unde trec epavele călări
să curăţăm întreaga lume veche
în fluxul şi refluxul noii mări.
Să ne iubim etern, noi, provizorii,
cum niciodată, valul nu va sta
eu spun că îngenunchi în faţa mării
să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează