Doi copii s-au dus de mână
colindând o săptămână
după scoici, dupa ghioace.
Vrând cu marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
nu s-a prins la rând cu ei.
Atâta ca să-și destrame
paturile de năframe.
Se dezbracă și se-mbracă,
singură ca să se placă,
fermecată să se scalde
în sidefuri și zmaralde.
Nu știu ce le-a cășunat
pe la ceasul înnoptat,
că pe un drumeac stingher
s-au pierdut, intrând în cer…Versuri din ciclul “Hore” 1939
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează