Avea în braţe vipere,
și-n trupul zvelt un şarpe,
îl îndrăgeau frumoasele
cântând molcom din harpe.
Dar domnul ţării porunci
ca celui ce-l dă gata
fata mezină îi va fi,
cu tron cu tot, răsplata.
Cruciş cad spadele acum,
și-n ochi mijeşte plânsul.
Un trup se prăvăleşte-n scrum,
altul stă-nfipt pe dânsul.
Dar fata-nmărmurită-n prag
își rupe sânul, greul.
„Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
ci zmeul!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează