Obsesia mea despre tine
Renaște, în mine, acum
Și iarăși e rău și e bine
Și toate se afla pe drum.
O clasică dragoste veche,
Transcrisă în versuri, cândva,
Acum își găsește pereche
Și replica este a ta.
Poemele mele supreme,
Trăite-ntre bine și rău,
Acum, s-au întors ca probleme,
Le-aș trece pe numele tău.
Mereu, între viată și moarte,
Mi-a fost și mi-e dat sa mă zbat,
Iar astăzi, când ești prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.
Și nu mai dau lumii de știre
Ideea de care mă tem,
Că nu mai exista iubire,
Așa cum există blestem.
N-am cum să accept că, din toate,
Rămâne doar zborul târât
Și faptul că nu se mai poate
Iubi decât rău și urat.
Vin versuri străvechi să-mi inspire
Poemul cel nou ce îl chem
Și totuși există iubire,
În veci, peste orice blestem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează