Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc şi sar urechi,
şi-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
şi când gata-s s-o deznod
şoareci, titlurile-mi rod,
şi pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai ştiu de-s autor,
cartea e a mea? A lor?
Dacă se mai bat şi rag
dau din umeri, mă retrag
şi sub toamnă şi sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
...Şi o luăm de la-nceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează