Cântec de speranță - George Țărnea

Trup lângă trup și lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinți -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minți.

Purtatoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aș ști că te vinzi pe arginți
Nici atunci răul tau n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minți.

Să apună  de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminți
Și din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranța că poate nu minți.

Tu, stăpână și stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieșirii din minți,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Și mă-nchin la minciuna că poate nu minți.