Frumusețe deplină - Charles Baudelaire

Azi-dimineață a urcat
la mine Demonul cel mare,
și iscodind m-a întrebat,
ca să mă pună la-ncercare:

- ,,Din toate farmecele ei,
ce-n roz și negru o-nveșmântă,
ce parte mai aleasă vrei,
din frumusețea ce te-ncântă?”

Tu i-ai răspuns inima mea,
vicleanului fără-de-lege:
- ,,Când totul e balsam în Ea,
ce parte aș putea alege?

Nu știu nici eu ce m-a vrăjit
în frumusețea ei deplină:
înflăcăratul Răsărit,
sau Noaptea care mă alină?

În trupul ei ispititor,
e-atâta dulce melodie,
încât t mă pierd rătăcitor,
în necuprinsa-i armonie.

Cunosc, a mele cinci simțiri,
metamorfoze-ncântătoare:
ea poartă cântece-n priviri
și-n glas miresme dulci de floare.