De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lăcustre.
Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lăcustre.
(Poezia a fost publicată în Cronica Moldovei, București 1913, și apoi a fost inclusă în volumul Plumb, 1916, fiind concepută în anul 1900 și definitivată în 1906.)
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lăcustre.
Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lăcustre.
(Poezia a fost publicată în Cronica Moldovei, București 1913, și apoi a fost inclusă în volumul Plumb, 1916, fiind concepută în anul 1900 și definitivată în 1906.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează