Iar dacă îţi devin străină
și cântecu-mi de început
grăirea n-a ales, divină,
a plaiului ce m-a născut.
Seninul dulce grai în care
lin, ruga, buzele-mi şoptesc,
o, patrie, putea-vei oare
să-mi ierţi păcatul meu firesc?
Lua-vei viersul meu în seamă,
grea munca-mi binecuvântând,
cum îşi blagosloveşte-o mamă
copiii mâine-n luptă stând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează