Romanță - Miron Radu Paraschivescu

De câte ori pe înserat
în târgul mic te-am așteptat,
când tremurând că n-o să vii
umblam pe străzile pustii?...

Se însera - și-n câte-o poartă
pica domol o floare moartă
ce risipea un stins parfum
de liliac sau de salcâm.

Prin case albe, cu zorele,
clipea o lampă sub perdele
și răsuna un vechi pian
prin valul serii, sub castan.

O ceață cobora ușor,
simțeam în suflet un fior,
iar lampagiu-n cap de uliți
prindea o stea în vârf de suliți.

Și se pierdea cu pasul rar
prin pâcla serii, pe trotuar,
când eu pândeam ca și-alte dăți
pe-același drum să te arăți.

Treceam, pe gânduri, fără zor,
plângea un greier prin mohor,
și peste pomi domol cădea
a nopții tainică perdea.

Când te iveai într-un târziu
prin târgul ce dormea pustiu,
părea că pomii toți sunt plini
de flori, de cântec și lumini.