Am să plec într-o zi,
Într-un loc neștiut,
Într-un munte secret,
Undeva în trecut.
Am sa plec în trecut,
Am sa plec într-o zi,
Să ajung când te naști,
Să te pot întâlni.
Știu și eu că-i ciudat
Și că pași-mi sunt grei,
Către nunta din veac
A părinților mei.
Las de veghe aici
Toți nepoții frumoși,
Eu mă întorc în trecut,
Eu mă întorc la strămoși.
Eu mă întorc la ai mei,
Într-un marș revărsând,
Sunt retrași în păduri
Lângă vreascuri ce ard.
Mai vorbesc despre noi
Și mai mor în război,
Se mai miră de cei
Care vin înapoi.
Am să plec într-o zi,
Am bagajul întreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc și înțeleg.
Sunt sătul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar mă-ntorc în trecut
Că nu vreau nici să mor.
Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Și bătrânii se sting
Și copii se nasc.
Eu mă-ntorc în trecut,
Din acest viitor
Și păstorii mă iau
Lângă turmele lor.
Și din rodnice nunți,
Urcă iarba pe munți,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce să te-ncrunți.
Mai degrabă să pui
Legea ta peste tot,
Ca strămoși la nepoți
Să se întoarcă înot.
Și, când vremea va fi,
Printr-un strigăt urgent,
Pe noi toți să ne chemi
Să venim în prezent.
Să fim toți pregătiți
De momentul solemn,
Când va bate în munți
Vechea toacă de lemn.
Și un clopot din cer
O să dangăne sfânt,
Că s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează