Unei iubite - Traian Demetrescu

Mă-mbată glasul ei blajin
Şi părul ei lăsat pe spate...
Ea mă iubeşte ca pe un frate,
Ca pe-un copil orfan, străin.

Se uită-n ochii-mi când suspin,
Mă ceartă-ades cu bunătate,
Mă-mbată glasul ei blajin,
Şi părul ei lăsat pe spate...

În faţa-i stau, tăcut, senin...
Şi uit de-a vieţei răutate
Când mâinile-i, ca inspirate,
Scot din clavir un plâns divin...
Mă-mbată glasul ei blajin...