Prietene, dormi, că e noapte
și ai de bătut drumuri lungi.
Spre steaua cu numele Paler,
pe care voiai să ajungi.
Ştiam că le meriţi pe toate,
și dreptul la da, şi la nu,
și parcă uitasem că totuşi
ai dreptul la moarte şi tu.
Ai stat viaţa-ntreagă de veghe,
pe muchia acestui cuţit,
cu grija dreptăţii şi-a ţării,
precum îţi fusese sortit.
Ce singur ai fost toată noaptea,
ce singur în ultim popas,
ce singur în cer te întuneci,
ce singuri pe-aici am rămas.
Drum bun către dincolo, frate,
și-n viaţă, şi-n moarte stingher,
drum bun către propria pace,
drum bun către Lisa din cer.
Armurile pentru plecare
le-nchidem la ultima za,
sub steaua cu numele Paler,
că ştim c-o vei umaniza.
Şi poate cândva, într-o noapte,
zdrobiți de părerea de rău,
noi, toţi, vom afla că e viaţă,
pe steaua cu numele tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează