Pictură cu crin - Marin Sorescu

Și aș dori să te păstrez
în clipa aceasta de strălucire
ca pe-o floare, care se dăruie singură
unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mână.)
Sigur, eu nu sunt sfîntul!
Dar îmi place imaginea și o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai adună și viața noastră!
Ca un film de desene-animate,
făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă
și toate aceste întâmplări
mai mult sau mai puțin necesare,
pe care, până la urmă,
suntem tentați să le credem chiar fericite?
Sunt însăși viața noastră cu gust amar
care tânjește după o lacrimă de căință,
ca să-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbră prin toate aceste încăperi
ale castelului tău
(nu din Spania, desigur!)
Și nu te-a întinat nimic
nu te-a atins nici o armă din panoplia

ghiftuită de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusețea ta știe să se apere
și chiar dacă nu mi-ai fi spus o vorbă
pentru mine ai fi fost mai limpede
decât primul meu gând de dimineață.

Azi-noapte am fost mai epici -
și cuvintele tale
le-am văzut strecurîndu-se
prin fereastra întredeschisă,
prefăcându-se în fulgi,
pentru neîntinarea orașului.