Dans - George Lesnea

Din cuprinsul norului înalt,
Ploaia-şi sparge prundul pe asfalt.

Repezindu-şi degetele lin,
Leapădă verigile-n bazin.

Tescuindu-şi strugurii din pungi,
Joacă cu picioarele ei lungi.

Despletindu-şi părul ei hoinar,
Bate din călcâi pe trotuar.

Prin copaci, cu sprintenit imbold,
Chinuie şi scutură din şold.

Râde, parcă şi-a ieşit din minţi,
Arătându-şi curgătorii dinţi.

Sângerează gleznele ei mici
Când trosneşte fulgerul din bici.

Peste case ciuruind grăunţi,
Galopează paşii ei mărunţi.

Răsucind odgoane de clăbuci,
Bate derabana prin uluci.

De pe străşini unse cu amurg,
Sclipitoare genele ei curg.