Când ai să fii bătrână şi căruntă
și picotind la foc, această carte
s-o iei, să-ţi nălucească de departe
privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară graţie lumească,
fals sau adânc, atâţia te-adorară,
dar suflet pelerin şi faţa-amară
doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
trist vei şopti cum a trecut Iubirea
cum printre stele şi-a ascuns privirea
și dupa steiurile mari de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează