Şi după ce am înghiţit
Câte-o boabă de strugure alegorizând
O lună din cele 12 ale anului
Şi încă o boabă de capere
La fiecare lovitură din gongul de bronz
Al Templului
Şi la fiecare bătaie a ornicului din Piaţa Mare
Îmi fac o cruce odată de la dreapta la stânga
Apoi de la stânga la dreapta
Şi repede ca integrala mea metareligioasă
Să nu mă lepede
Îmi lipesc cu fervoare palmele în rugăciune şi spun
„Baruh ata Adonai”
Şi după ce m-am sprijinit pe drum
De cei cinci stâlpi ai credinţei
Adaug spălându-mă cu săpun
„Allahu akbar!”
Dar mă întreb totodată
„De ce tocmai Religia Păcii Eterne”
Menită să ne apere
Dezlănţuie hoardele
„Tăietorilor de capete?”
Dar ca ecumenismul meu să fie fără prihană
Scandez după duş
Când ies din vană
Cum îi place să mă audă
Medicul meu curant:
„Ave Caesar morituri te salutant !”
Cu toate aceste străduinţe
Mă întreb dacă voi reuşi şi când
(Poate la bara timpurilor)
Să domolesc clamând
Contopirea anotimpurilor
Ştiam:
Mă mănâncă urechea
Vine ploaia
Ca să mă liniştesc joc un zar
Îmi pun peste ochi un ziar
Pe obraji tampoane din felii
De castravete amar
Pe cearcăne vinete comprese
Uneori şi pe fese
Coacăze negre stropite cu apă sfinţită
Prevestind astfel ca o Pithie sau Vestală
Chiar dacă se anunţă în cod roşu taifun
Criza astrologică universală
Ca să contracarez efectele meteorologice
Iminente şi ilogice
Şi să dezleg taina migraţiei păsărilor
Am petrecut (pentru orice eventualitate)
O panglică roşie prin butoniera tunicii
Şi pentru că trecuse un an sabatic
Am deshumat oasele celor plecaţi
Le-am frecat cu tulpini de pelin
Şi le-am spălat cu vin
Apoi fiind ameţit încă de ritualul
Păgân al dezgropării
Am pus un smoc de busuioc sub pernă
(Chiar dacă am rămas întreg în oase
În excesele retrocedărilor frauduloase
Şi reprimarea agresivităţii în familie)
Am ascuns sub pat steagul în bernă
Am îndemnat charismaţii concubinii
Să se sărute cu ardoare
Sub vâsc
Anihilând astfel cercurile ameninţătoare
Încercuindu-mă ca nişte nori de cioroi
Duhuri răuvoitoare
Poreclite la noi în Banatul montan „moroi”
Repetam ca la Obreja o precuvântare
La ciorbă:
„…. Dodă dodă
Mai stai cu noi
De vorba”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează