Powered By Blogger

21 sept. 2019

Se făcea că alerg - Toma George Maiorescu

Se făcea că alerg cu o mătură în mână
Să prind înaripatele împăiate
(De la vulturul pleşuv la lilieci)
Care cu misterioase tehnici de manipulare
Spărgând vitrinele de cristal
Se roteau prin văzduhul încins
Din cancelaria şcolii primare
Apoi se făcea că starea de agitaţie verticală
A trecut instantaneu pe orizontală
Când culcat în spaţiul etanş al sicriului
A intervenit mişcarea deznădăjduită
Dezordonată şi contondentă
A membrelor mele inferioare şi organice
Metamorfozate în baroase mecanice
Se făcea că trebuie să mă eliberez neîntârziat
Doar nu eram în catalepsie
Nici mort-viu
Pus la murat
N-aş vrea să fiu
Niciodată n-am fost
Pupător de broaşte
Prelingător de moaşte
Dar Umbra mi-a şoptit repezit:
̶̶̶̶̶ Apă rece aburind paharul
Şi-o linguriţă de şerbet
Scoate amărelile din piept
Altfel e linişte

Numai Blacky
Canişul meu imperial
Mârâie-n surdină
(Nu-i lună plină)
Apoi scheaună şi latră
În fundul livezii
Nişte ursari sezonieri
Îşi ridică o şatră
Mai târziu
În afara orarului intabulat
Neaşteptat nici de câinele negru
Ce latră
Luna răsare
În focul de vatră…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează