Trece şi-azi. A câta zi trecu
Ca un stol de păsări speriate?
Inima, ca un cocor rănit
Către zarişti de lumină bate.
Tot aci, într-un bordei uitat,
La o masă şchioapă, mă frământ.
O să fie şi aci o cruce!
O să fie şi aci pământ!
Seara, luna, mă petrece-ntreagă,
Ca o albă, splendidă liană.
Ziua, ochii mi-i adună-n ea
Zariştea înaltă şi bălană.
Nu mai sper s-ajung să mă dezgrop;
Vremea tot mai mult o să mă-ngroape.
Câte vise n-am trimis de-aici!
Câte vorbe n-am trimis pe ape!
Hai pământ, desfă-te şi mă ia!
Nopţi de-a rândul în adânc ţi-am mas...
Poate doar aşa, parfum sau vise,
O să pot să mai ajung acas'.
(Poezie din volumul „Poeme de pe front” 1941)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează