Să-mi plec genunchii iară,
să-ți spun iar ce mă doare
Preasfântă născătoare
și pururea fecioară!
cu ochiul tău din ceruri,
atoatevăzărorul,
tu nu mi-ai văzut feciorul,
Și mi-ai văzut necazul...
în doftori n-am credință...
să-l pui iar în picioare,
să-i rumenești obrazul,
la tine-i cu putință,
Preasfântă născătoare.
Azi rogu-mă iar ție,
cum rogu-mă de-a pururi
la sfânta liturghie...
Atâta bogăție
avem și noi la casă!
Umblat-a mult băiatu
și știe multă carte,
adusă de departe,
doar chiar de la-mpăratu!
Și are-nvâțătură,
Din carte și din gură,
mai multă și ca popa,
ca popa Irimie.
Și cum aș vrea, preasfântă,
norocul să mi-l ție,
să-1 văd iar ca odată,
cu fața-mbujorată,
cu ochi de fată mare,
cum a plecat de-acasă...
să-și caute mireasă,
Subțire ca o floare,
ca floarea de cicoare.
Să facem nuntă mare,
să curgă râuri vinu,
să joace și vecinu,
vecinu Niculaie.
Și să-și arunce-n grindă
căciula lui de oaie,
și să roiască-n tindă
tot domni cu-nvățătură,
să cânte toți din gură
și-n horă să se prindă.
Să-1 văd în hora mare
pe el c-o domnișoară,
Preasfântă născătoare
și pururea fecioară!...
umblat-a mult băiatu
și știe multă carte,
adusă de departe,
doar chiar de la-mpăratu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează