Scrisoare (6) - George Țărnea

Sub soarele ninsorilor divine
abia simțim că verile-au trecut,
preocupați de iarna care vine
prin chiar măsura pasului făcut.
.................................................
De dragul tău, iubito fără nume,
cultiv zăpezi în glastre de cristal
și-ți tot propun să evadăm din lume
spre colivia unui zbor total.

Dar ochii tăi n-au învățat să plângă
și să aștepte salvatoare ploi,
încât mereu ne strecurăm pe lângă
perfecțiunea frigului în doi.

Și ne hrănim cu miere ancestrală
într-un spital de îngeri părăsiți
împărtășind o dragoste astrală -
prin vămile din anii irosiți.