Am stat atât de mult,
nu mai am vreo veste,
nici un amănunt,
memoria-mi joacă feste,
nu pot s-o ascult
prin mii de palimpseste.
Dacă mă priveşti vei şti că
am o poveste!
Ca un rob am încercat
să fiu tot ce vrei tu să fiu,
dar şansa mi-am ratat,
se făcuse prea târziu
și m-am dizolvat
în marea de cenuşiu.
Nu mişc acum nici un deget, dragă,
dar înăuntru sunt viu!
M-am săturat de-aceşti păpuşari,
ai viselor noastre torţionari!
Atârnat ani de zile în zadar,
acum e timpul să dispar...
somnul e un chin,
sătul să aştept să vină
vreun agent divin
de după cortină,
vasul mi-e prea plin,
mă ridic cu forţe noi,
poate că-ţi par ruginit puţin, dar
mă duc la război!
Eu cred că asta-am mai făcut
sau poate c-am visat cândva...
revolta mea e doar atât:
sfoara fără care n-aş mişca.
M-am săturat de-aceşti păpuşari,
ai viselor noastre torţionari!
Atârnat ani de zile în zadar,
acum e timpul să dispar,
mai bine-ţi găseşti unul nou,
n-o să particip iar la show,
nu mai vreau să joc un rol,
să-ţi umpli nesătulul gol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează