Zâne de rouă,
mă rog vouă,
sã mă primiți
în pajiștea unde dormiți.
Drept lumânare,
aș vrea o floare.
Drept rugăciuni și tropare,
vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.
Voi, zâne bune,
zvârliți-mi un brâu,
să se facă râu
și să sune.
Apoi, sub torentul spumos,
îngropați-mă jos,
s-aud prin piatră,
ca și cum aș sta lângă vatră,
poveștile-acestui ținut luminos...
Așa mă rog vouă,
zâne de rouă,
să mă dezmierde
și-n moarte
zarea pământului verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează