Într-o pădure
de pini am fost,
umblam de plăcere
și fără rost.
În umbră o floare
văzui sub picior,
ca stea licărind,
ca pur ochișor.
Am vrut s-o culeg, dar
atunci se-auzi:
culeasă, ofilită
petală voi fi!
Îndată am scos-o
cu țărâna pe ea,
din strat am luat-o
în camera mea.
Din nou am sădit-o
în loc liniștit;
de-atunci pentru mine
mereu a-nflorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează