Toamna a făcut inimi de aur din foi...
nici o vorbă, nici un glas. Liniște târzie.
O pasăre se face mică,
în cerul ce-o să fie alb de ploi.
Inimă, potolește-ți zbuciumarea.
Pământu are odihnă pentru toate.
Cerul din slăvi înnorate,
împarte uitarea.
Liniște în ogorul unde sămânța veghează,
liniște în sufletul învins,
liniște pe foile ce s-au desprins
și în steaua care stă să cază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează